Această pagină conține comentarii, studii , lucrări cu caracter teologic.

Evlavia

Devotamentul credinciosului faţă de  Dumnezeu,

care are ca rezultat o viaţă plăcută Lui

Trăsăturile caracterului evlavios

 Umilinţa. Defineşte ideea unei evaluări adecvate a propriei mele persoane. Recunoaşterea  faptului că tot ce sunt şi tot ce am este un dar din partea Dumnezeului infinit al universului. Este efortul conştient de a nu atrage atenţia asupra mea, fie lăudându-mă cu calităţile mele, fie scoţând în evidenţă în mod exagerat o slăbiciune.

Mulţumirea. O linişte constantă în duh, o eliberare de îngrijorări, bazată pe satisfacţia cu privire la situaţia proprie. Cuvântul este folosit de două ori de Pavel în sensul de suficienţă.

Recunoştinţa. Gratitudine din inimă faţă de Cel de la care primim toate lucrurile. O recunoaştere a Sursei întregii vieţi.

Bucuria. Jubilare a sufletului meu, născută din relaţia mea cu Dumnezeu. Bucuria nu este condiţionată de circumstanţe.

Sfinţenia. A fi pus deoparte. Pentru credincios înseamnă separare de păcat şi separare pentru Dumnezeu. Conţine în ea ideea de puritate morală.

Stăpânirea de sine. Controlul dorinţelor personale şi direcţionarea lor spre scopuri mai înalte.

Credincioşia. Loialitate; demn de încredere. Conştiincios în ducerea la îndeplinire a oricărui lucru la care a fost chemat să-l facă. Perseverenţă în slujire. Nu abandonează pe cel căruia îi slujeşte.

Pacea. Stare de linişte a sufletului asigurată de mântuirea prin Domnul Isus Cristos; credinciosul nu are de ce să se teamă de pedeapsa lui Dumnezeu şi este mulţumit cu starea lui pământească.

Răbdarea. Rezistenţă în situaţii dificile datorită unui ţel şi unui bine mai înalt. A accepta întârzierea fără deprimare, oprimare sau răzbunare şi a îndura fără a slăbi.

Delicateţea. Calitatea de a ţine seama de ceilalţi, de a nu te zbate pentru drepturile proprii, ci de a ţine cont – în spirit de echitate şi corectitudine – de binele celorlalţi.

Bunătatea. Dispoziţie lăuntrică spre prietenie şi generozitate, care caută în mod sincer să satisfacă nevoile altora.

Facerea de bine. Activitatea intenţionată de a satisface nevoile altora. Este activitatea născută din bunătate.

Blândeţea. Renunţare la drepturile personale înaintea lui Dumnezeu şi a altora, prin supunere umilă şi plină de credinţă. Stăpânirea dorinţei de a mă afirma.

Dragostea. A face în mod voit tot ce este mai bine pentru cel ce este obiectul dragostei tale.